Fiecare tutorat a fost parca rupt dintr-o scena din Greu de ucis. Numai ca, în loc de un singur Bruce Willis, am avut parte de doi pe tot parcursul Scolii ADC. Au dat cu ideile de pamant pana cand am venit cu unele acceptabile sau chiar bunicele.

Câa despre insight, cand chiar gaseai unul, se forma o relatie mai ceva ca a lui Smeagol cu inelul. Strigai My precious!! si-l puneai repede in portofoliu.

Sa dau putin si din imaginarul traditional, stii cum e aia cu dracul si tamaia? Asa trebuie sa fii tu cu cliseele.

Si uite asa, se formează un cerc ADC-ist intre Aoleu, uite brieful – Aha, stai ca vine ideea – Shit, s-a mai facut – Ia-o de la capăt.

Lasand gluma, pentru mine, școala ADC nu a fost un test, a fost locul in care am cunoscut oameni faini, cu muuulta experienta, care m-au facut sa-mi placa si mai mult advertisingul.